Măiestria unei bijuterii stă și în delicatețea cu care piatra prețioasă sau semitrețioasă care o însoțește în mod obișnuit este lucrată. Albastre, verzi, roșii sau transparente, micile detalii au povești diferite în funcție de locul din care provin, de modul în care au fost prelucrate și de proprietățile lor fizice. Fiecare este specială în felul ei și poate marca momente prețioase atunci când sunt dăruite sub formă de inele, pandantive sau brățări.
AMETIST
Până nu demult, ametistul era considerat a fi un cristal înalt calitativ alături de rubin, safir, smarald sau diamant, dar, în momentul în care au fost descoperite depozite largi de ametist în America de S, acesta a coborât câteva poziții în top. Acum, ametistul este considerată a fi o piatră accesibilă și disponibilă într-o gamă variată de modele. Cât despre culoarea violetă a pietrei provine din fierul și razele gama la care este expusă în perioada formării sale.
TOPAZ
O piatră considerată de egipteni că este colorată chiar de zeul soarelui, RA, topazul traversează întreaga paletă de culori ce se regăsește în curcubeu: de la galben și roșu, până la albastru sau verde. Topazul pur este întradevăr curat și translucid, dar culoarea sa naturală provine din impuritățile cu care intră în contact în momentul formării. De asemenea, această piatră poate fi de asemenea iradiată sau încălzită pentru a-și schimba culoarea. Printre cele mai rare culori, se află galbenul, în timp ce topazul galben reprezintă variată sa colorată originară.
JAD
Piatră semiprețioasă preferată de culturile asiatice, jadul este format dintr-un silicat natural de aluminiu, calciu și magneziu, ce poate fi găsit într-o varietate a culorii verzi, de la alb-verzui, la verde închis cu luciu sticlos. Există două minerale ce poartă numele de jad: jadeitul – varietatea translucidă a jadului de nuanțe, verzi, portocalii, roșcate, galbene, verzi gri, lila sau purpurii – și nefritul – varianta opacă a acestuia.
PERLE
Dezvoltarea lor naturală, în interiorul stridiilor, este destul de anevoioasă, de vreme ce fiecare a 10 000a stridie produce o perlă naturală. Acum, majoritatea perlelor sunt de cultură, în fiecare stridie implantând-se o mărgică minusculă pe care aceasta o învelește strat după strat, formând în final o perlă.
Perlele se clasifică în mai multe categorii, în funcție de culoare, strălucire, formă, suprafață și mărime. Culoarea perlelor variază de la alb, crem, galben, roz, argintiu și negru, dar prezintă și culori secundare ce pot fi observate când lumina se reflectă dintr-un anumit unghi pe suprafața perlei.
Strălucirea perlei este conferită atât de locul din care provine, cât și de straturile de nacru care relfectă lumina. Astfel, cu cât perla este mai mare, cu atât luciul este mai intens. De asemenea, suprafața acesteia ar trebui să fie perfect netedă. Cu toate acestea, deoatrece nacrul este format stratificat, pot apărea imperfecțiuni.
Forma și mărimea perlei reprezintă criterii ce determină cât de valoroasă este o perlă. Cu cât aceasta este mai rotundă și mai mare – de la 3 mm în sus-, cu atât este mai valoroasă.
CHIHLIMBAR
Chihlimbarul reprezintă dovada vie a unui copac demult dispărut deoarece aceată piatră este chiar rășina fosilizată a respectivului copac. Acesta este unul din primele materiale folosite vreodată pentru bijuterii, datorită variațiilor sale de culoare, de la oranj, la galben și a luminozității sale. Poate fi găsit și în culori precum roșu, verde, negru verzui saualbastru, dar extrem de rar. Iar, anumite incluziuni cum ar fi insectele sau bulele de aer dau viață acestei pietre.
CRISTALE SWAROVSKI
Povestea acestor cristale este una cât se poate de recentă, deoarece fac parte din acea categorie naturală, ce se găsește în peșteri, ci sunt cristale artificiale, fabricate în Austria. La sfârșitul anilor 1800, Daniel Swarovski a descoperit formula prin care a obșinut cristalul din sticlă cu un conținut de plumb de înaltă calitate. De atunci, familia Swarovski continuă tradiția de a produce cristale de înaltă calitate, sediul principal fiind în localitatea Wattens.
ZIRCON
Datorită prețului scăzut, a durabilității și a asemănării sale cu diamantul, zirconiul este cel mai important competitor al acestuia din punct de vedere economic. Deosebirile dintre zirconiu și diamant se rezumă la durabilitate (8,5 – 9 comparativ cu 10), greutatea mai mare, producția aproximativ fără defecte și opțiunea de a fi complet incolor.
DIAMANT
Diamonds are a girl’s best friend, spunea un cântec interpretat de Marlyn Monroe. Și nu grăia neadevăruri. Duritatea lor, culoarea, claritatea, șlefuirea și grăutatea lor le recomandă pentru a fi cele mai râvnite pietre prețioase pentru bijuterii. Cu cât un diamant are mai puțină culoare, cu atât este mai prețios. Când vine vorba de șlefuire, aceasta are cel mai mare efect asupra strălucirii sale. Un diamant perfect din punctul de vedere al culorii și clarității – lipsa petelor pe suprafața acestuia – poate fi sters și fără strălucire dacă nu are o șlefuire realizată în mod profesional. Nu în ultimul rând, având în vedere că diamantele mari sunt mai rare, valoarea lor crește proporțional cu caratele.